Cu excepția unor ramuri aparte, precum viticultura sau horticultura, sectorul agricol moldovenesc este în impas de mai mulți ani. Cândva, Republica Moldova era un furnizor net de produse agroalimentare, însă în prezent, balanța agroalimentară a țării este negativă aproape la toate capitolele. Una din cauzele principale, identificate de savanți, fermieri și autorități, este modelul rudimentar de a face agricultură. Afacerile agricole produc, în marea lor parte, materii prime pe care le exportă ieftin peste hotare, de unde vin în schimb produse alimentare finite cu valoare adăugată înaltă. Dincolo de valențele nefaste pe care le are asupra balanței alimentare și balanței comerciale în general, producția constantă a materiilor prime, fără respectarea regulilor elementare ale agriculturii, epuizează principala resursă de producere aflată la dispoziția fermierilor – solul.   

Ion CHIȘLEA

Începutul anului curent a fost marcat, ca și sfârșitul celui precedent, de proteste ample ale fermierilor moldoveni, care cereau suportul statului pentru a face față competiției pe piețele internaționale a produselor agroalimentare, în special a cerealelor. Până la urmă, după mai multe runde de negocieri, s-a ajuns la un consens, iar fermierii pot primi credite în regim preferențial, cu o vacanță la plata ratelor și cu dobânzile subvenționate de stat.

Anterior, statul a oferit 50 milioane de lei fermierilor afectați de secetă, iar, datorită unui suport din România, mulți dintre ei au primit gratuit motorină pentru lucrările agricole de primăvară. Aparent, suportul nu este unul semnificativ, doar că astfel de solicitări, de susținere a fermierilor care  înregistrează pierderi, au devenit constante.

În ultimii cinci ani, doar 2021 a fost reușit pentru fermierii care produc culturi de câmp: cereale, floarea soarelui, rapiță etc. În mod firesc, fenomenul a provocat discuții, iar în rezultat, s-a ajuns la concluzia că pierderile suportate deja constant de fermieri sunt cauzate inclusiv de gestionarea incorectă a resurselor aflate în gestiunea fermierilor, în special a terenurilor agricole.

Fermierii sunt axați pe obținerea veniturilor mari pe termen scurt

O bună parte dintre fermierii moldoveni, în special cei care dețin suprafețe nu prea mari, nu respectă principiul rotației culturilor agricole, semănând mai des decât se admite culturi care asigură o profitabilitate mai înaltă. Pe termen scurt, această tactică poate fi eficientă, însă, cu timpul, solul este „stors” de substanțe importante, iar recoltele devin tot mai slabe.

Maxim Popov,  director executiv al  Agenției pentru Dezvoltarea și Modernizarea Agriculturii (ADMA), spune că totul începe de la profiturile sau câștigurile scontate de fermieri. „Rotația culturilor nu se respectă ori se cultivă excesiv anumite culturi doar din considerentul obținerii unor venituri mai mari pe termen scurt”, susține el. Directorul ADMA este convins că toți agricultorii realizează importanța conservării solului si păstrării proprietăților lui, însă, din lipsă de resurse financiare, de instrumente de creditare ieftine, sunt constrânși să aplice deseori practici nu tocmai prietenoase solului.

Fermierii nu sunt interesați să aibă grijă de sol, deoarece nu le aparține

Utilizarea nechibzuită a solului are mai multe cauze, una dintre ele referindu-se la modelul de practicare a agriculturii, prin luarea în „arendă” a marii majorități a terenurilor cultivate. Așa cum acestea sunt arendate pe un termen definit și nu aparțin celor care practică agricultura, aceștia din urmă nu au prea multe motive să aibă grijă de păstrarea fertilității solului și „storc” din el tot ce e posibil.

Potrivit lui Mihai Bostan, agronom în compania Cortevo din Drochia, problema arendei rămâne cel mai aspru element de competiție între fermieri. Plata de arendă relativ mare – de circa 20-30% din costurile pe hectar, dar și incertitudinea păstrării dreptului de arendă pe un termen mai mare, face ca fermierii să privească lucrurile doar pe termen scurt, fără să se gândească la investiții pe termen lung. Investițiile în ferme zootehnice sau în spații de depozitare performante rămân a fi doar niște idei frumoase pentru cei care lucrează peste 80% terenurile arendate. În ce privește menținerea fertilității terenurilor arendate, expertul crede că această chestiune este cu totul dată uitării. „Investiții sigure pot face doar cei care lucrează propriul teren”, menționează el.

Soluția este în agricultura circulară

Ultimii ani arată însă că tactica epuizării solului nu mai merge și, pentru a practica în continuare agricultură, care să aducă și profit, trebuie de regândit modul de funcționare a businessului agricol.

Directorul și cofondatorul companiei moldo-olandeze Prograin Organic, Spartac Chilat spunea într-un articol anterior din BusinessClass că cerealele moldovenești nu pot fi competitive pe piața regională din cauza costurilor mai ridicate și a recoltelor mai mici față de Ucraina, spre exemplu. Există mai mulți factori care determină această stare de fapt. Este vorba și de efectul de scară redusă, când suprafețele mici cultivate presupun costuri mai mari pentru fiecare kilogram de produs finit. De asemenea, prețurile mai mari pentru produsele fitosanitare, fertilizanți și carburanți se transformă în costuri mai mari ale cerealelor moldovenești. Astfel, la prețurile de anul trecut, pentru a-și recupera costurile de producere, fermierii moldoveni trebuiau să recolteze cel puțin șase tone de cereale la hectar, potrivit managerului.

Pentru a obține profit de pe terenurile ce le cultivă, mulți dintre fermieri au semănat, în ultimii 30 de ani, culturi care asigură o marjă mai mare de profit precum floarea soarelui sau rapița, mai frecvent decât permite asolamentul. În consecință, recoltele au devenit și mai mici cu timpul. Spartac Chilat consideră că, pentru a ieși din impas, trebuie schimbat radical modelul de a face agricultură. În speță, cerealele nu trebuie să reprezinte produsul finit, dar să fie utilizate pentru creșterea animalelor, pentru a produce carne, ouă, lactate etc., produse care asigură o marjă de profit înaltă. Managerul consideră că practicarea acestui model de business agricol ar conduce într-un final și la reabilitarea solurilor epuizate în ultimii 30 de ani. Și asta, deoarece acest model ar permite respectarea asolamentului și s-ar produce și îngrășăminte organice cu care să fie îmbogățite solurile. În practica internațională, acest model se numește agricultură circulară.

Trebuie să vindem hrană și nu materie primă

Și Mihai Bostan crede că trecerea la agricultura circulară ar fi unica soluție pentru construirea unui sector agricol sustenabil în Republica Moldova. El subliniază că agricultura este azi absolut dependentă de factorii climaterici, al căror impact poate fi optimizat, dar este foarte dependentă și de mijloacele utilizate: îngrășăminte, pesticide, semințe, motorină, însă Republica Moldova nu are aproape nimic din toate acestea. Dat fiind faptul că ele sunt importate, fermierul plătește azi nu doar prețul mijloacelor produse, dar și toată logistica de aprovizionare până la fermă. „În afară de subvenții și alte oportunități, diferența dintre fermierul din Moldova și cel din altă țară, care vinde pe aceeași piață internațională, este că produce mai scump cu mijloace mai scumpe, astfel, câștigă mai puțin și devine mai vulnerabil. Totodată, logistica defectuoasă precum transportul scump și cozile la vamă iarăși sunt suportate de fermierii noștri”, spune el.

Managerul spune că, pentru a îmbunătăți acei factori ai rentabilității, astfel încât  fermierii să rămână pe linia de plutire, este nevoie de o abordare complexă. „Teoretic vorbind, prin exportul cerealelor de pe câmp, după care din țară, noi exportăm, de fapt, în proporție de 95%, carbon, oxigen și hidrogen (constituenți ai hidraților de carbon) și azot care este constituent proteic. Celelalte 5% sunt minerale care se găsesc în sol. Toate acestea există din abundență în natură, gratuite, doar că trebuie să știm cum s[ le transformăm în hrană cu niște costuri minime”, spune Mihai Bostan.

Rămâne doar ca transformarea ciclică a acestor substanțe în hrană să se producă în interiorul fermei. Modalitatea optimă de armonizare și de îmbunătățire a circuitului de carbon și azot în interiorul fermei este creșterea animalelor. Astfel, din fermă ies produse cu valoare adăugată (lapte, carne, ouă), iar în câmp revin îngrășăminte organice. Acest lucru ar asigura o agricultură circulară, bazată pe sporirea indicatorilor economici pe unitate de producere și suprafață. „Este absurd că exportăm cereale și importăm produse finite – nu producem singuri alimentele de bază”, spune specialistul.

Soluție pentru asigurarea populației cu hrană de calitate

În acest sens, este concludent exemplul Regatului Ţărilor de Jos, un lider global în sectorul agroalimentar. Conform viziunii dezvoltate de Ministerul Olandez al Agriculturii, Naturii şi Calităţii Alimentelor, singura modalitate pentru Regatul Ţărilor de Jos de a asigura viitorul aprovizionării cu alimente este să facă tranziţia către agricultura circulară.

„Agricultura circulară oferă soluţii inevitabile şi concludente la probleme precum prevenirea epuizării solului, apei şi materiilor prime, prevenirea creşterii temperaturii la niveluri inacceptabile, dar şi la alte situaţii”, spunea în 2020 Carola Schouten, pe atunci ministru olandez al Agriculturii, Naturii şi Calităţii Alimentelor.

Sectorul agroalimentar olandez are deja o experienţă excelentă în producerea eficientă de alimente, însă lanţul actual de aprovizionare cu produse agroalimentare înregistrează pierderi, în special spre finalul său. De aceea autoritățile acestei țări sunt preocupate de reproiectarea şi transformarea lui într-un sistem cu pierderi minime, în cazul în care nu este posibilă eliminarea integrală a pierderilor din lanţul agroalimentar. Însă pentru a reuși, agricultura circulară trebuie să implice parteneriate intra şi intersectoriale, dar şi un nivel înalt de diversitate şi inovare în întreprinderile agricole. Această tranziţie determină antreprenorii să-şi împărtăşească cunoştinţele şi experienţele. În Olanda, practicarea agriculturii circulare oferă loc pentru toți doritorii, deoarece, în timp ce unii antreprenori se pot axa pe producerea durabilă de alimente, concepută pentru piaţa locală, alţii pot găsi oportunităţi la export, devenind o parte activă a lanţului valoric agroalimentar global.

În ce privește Republica Moldova, practicarea agriculturii circulare ar trebui, pentru început, să suplinească cererea de unele materii prime și produse agroalimentare pe piața locală. Spre exemplu, acum, industria lactatelor își asigură o bună parte din materia primă, laptele, din Ucraina și România. La fel, o mare parte din carnea consumată pe piața locală, în special, cea de bovină, este de import. Astfel, practicarea agriculturii circulare ar soluționa nu doar problemele fermierilor, dar și cele ale procesatorilor locali.

„Prea multă metaforă și prea puțin business”

Pe aceeași lungime de undă se află în prezent și conducerea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Potrivit ministrului Vladimir Bolea, e timpul ca agricultorii să-și privească activitățile ca pe niște afaceri care aduc profit în primul rând. „Când am venit la minister, am constatat că în agricultura din Moldova, există foarte multă metaforă și poezie, care însă nu aduce profit pentru fermieri. De aceea, una din sarcinile de bază este să încetăm să mai producem pierderi”, spune ministrul.

Drept urmare, deși în agricultură se muncește mult, acest fapt nu se transformă și în rezultate pe potrivă, iar ministrul crede că acest lucru se întâmplă din cauza că fermierii moldoveni au dezvoltat lanțuri valorice foarte scurte. Spre exemplu, un fermier produce grâu, care deseori este cumpărat de la el și încărcat direct de pe câmp. Nu are măcar un depozit care i-ar permite să-și păstreze marfa până când va putea primi un preț mai bun pentru ea.  

Plus la aceasta, lipsește asocierea. Chiar dacă un agricultor are 1 000 de hectare, nu-și poate permite să plătească salarii unui economist sau unui agronom calificat, care să organizeze o afacere eficientă. Dar dacă s-ar uni 3-4 să angajeze împreună un specialist, căruia să-i plătească un salariu competitiv, ar avea cu toții de câștigat. Până la urmă, producerea de cereale cu vânzarea direct de pe câmp nu-ți oferă venituri cu care ai putea să angajezi astfel de specialiști. Ministrul Agriculturii spune că, prin urmare, trebuie lungit lanțul valoric.

„Cel mai eficient lanț valoric pe care l-am identificat arată în felul următor: producerea cerealelor care ar servi drept hrană pentru animalele care ar produce lapte și carne, iar acestea, la rândul lor, să fie procesate și să ofere, în final, o valoare adăugată înaltă și mai multe locuri de muncă pe întregul lanț”, explică ministrul.

În prezent, în Republica Moldova, există cereale în exces, care nu pot fi vândute la prețuri rentabile pe piețele externe. Și sunt procesatori de carne și lapte, care duc o lipsă acută de materie primă, pe care o importă în prezent de peste hotare.

Astfel, statul a ajuns la concluzia că trebuie să stimuleze investițiile în sectorul zootehnic. Într-un final, practicarea zootehniei le-ar asigura fermierilor venituri constante, iar procesatorilor – materia primă atât de deficitară în prezent.

„N-am observat ieftiniri la lactate și carne, însă prețurile la cereale scad constant în ultimii ani. Și dacă vei cultiva cereale pentru hrana animalelor, vei primi 8,50 de lei pentru litrul de lapte, indiferent de prețul grâului pe piețele internaționale”, concluzionează ministrul.  

Investiții în sectorul zootehnic, stimulate prin subvenții

Pentru a stimula investițiile în sectorul zootehnic, autoritățile au lansat programul Investiții pentru Guvernanță, Creștere și Reziliență în Agricultură (AGGRI).

Acesta presupune subvenții de până la 50% din investițiile în fermele zootehnice. Ministrul spune că, dacă fermierul investește un milion de lei într-o fermă, pe care o pornește de la zero, 640 mii de lei îi vor fi întorși de la stat sub formă de granturi și subvenții. De asemenea, dezvoltarea sectorului zootehnic va conduce și la restabilirea solurilor epuizate prin fertilizarea lui cu deșeuri organice, dar și prin cultivarea culturilor necesare pentru zootehnie, care nu-i reduc din calitate.

Subvenționarea sectorului zootehnic are deja primele rezultate. Potrivit lui Vladimir Bolea, din 2021 până în 2023, numărul de vaci în fermele de lapte a crescut de la 5 100 la 14 300, iar volumul de lapte produs în acestea a crescut de la 23 mii la 44 mii de tone. Totuși, acest volum este încă unul infim față de cererea de pe piață, de 568 mii de tone.

Potrivit Biroului Național de Statistică, în 2023, în interiorul Republicii Moldova, s-a produs mai puțin de jumătate din această cantitate, 261 mii tone de lapte. Dintre acestea, doar 16,6% au fost produse în fermele specializate.

Obiectivul este reducerea importului și producerea a cel puțin 60% din laptele autohton în fermele specializate, care garantează o calitate stabilă.

Până în prezent, nu au existat prea mulți doritori de a investi în sectorul zootehnic, deși statul oferă, de mai mulți ani, subvenții pentru procurarea animalelor și pentru întreținerea lor până încep a produce lapte.  

Programul național de dezvoltare a sectorului Lapte presupune ca în următorii  șapte ani, să fie construite 100 de ferme de vaci specializate pentru producția de lapte, ceea ce ar constitui cca 14 ferme în fiecare an. La fel, sunt subvenționate și fermele de ovine, dar și cele de caprine.

„Subvenționăm dezvoltarea lanțurilor valorice pe orizontală și pe verticală”

Potrivit lui Maxim Popov, toate programele de finanțare actuale din cadrul ADMA sunt orientate spre dezvoltarea lanțurilor valorice atât pe verticală, cât și pe orizontală. „Avem fermieri care au fost susținuți să-și procure tehnică agricolă pentru operațiuni agricole primare care, ulterior, au venit să obțină finanțare pentru utilaje de procesare a culturilor crescute în respectivele ferme”, povestește el.

Directorul ADMA susține că, adițional la respectivele lanțuri valorice, organizația are în gestiune proiecte care susțin tranziția spre o economie verde, precum finanțarea panourilor fotovoltaice.

„În final, avem dezvoltarea lanțurilor valorice, crearea de valoare adăugată și, în paralel, instrumente de influență asupra costurilor de producere, prin minimizarea costurilor cu energia electrică. Doar prin astfel de mecanisme, care lucrează intercalat, obținem valoare adăugată, ca, în final, să maximizăm profitabilitatea generală a afacerilor agricole, concluzionează Maxim Popov.

Singura întreprindere agricolă cu ciclu închis din Moldova

Deși agricultura circulară este abia la început de drum în Republica Moldova, există deja oameni de afaceri care implementează acest concept în întregime. Unul din aceștia este Tudor Sârbu din s. Târnova, r. Dondușeni, fondatorul companiilor ROM-CRIS și Avicola-Teovera, care produc cereale și alte produse agricole pentru producerea și realizarea ouălor și a cărnii de găină. Întreprinderile lui produc cereale care servesc drept nutreț, soia și semințe din floarea soarelui, din care se produce ulei. De asemenea, șrotul de floarea soarelui și soia este folosit ca hrană pentru păsări. Deșeurile de la păsări sunt folosite pentru producerea de biogaz, din care se produce energie electrică livrată, la rândul ei, în rețea. Ceea ce rămâne în final este împrăștiat pe câmpuri în calitate de îngrășământ organic.

Tudor Sârbu afirmă că se observă cum recoltele cresc datorită acestei tratări constante a solului. „Suntem singura afacere agricolă cu ciclu complet închis din Republica Moldova. Nu vindem materii prime, sporim lanțul valoric și vindem, în final, carne de pasăre, ouă și energie electrică. Reducem deșeurile la maximum”, relatează antreprenorul.

În 2022, atunci când prețul la gaze a ajuns la peste 30 de lei și a venit o factură, doar pentru o lună, de 980 mii de lei în fabrica de broileri, unde se consumă multă căldură, antreprenorul a decis să renunțe complet la gazele naturale. A procurat un cazan pe biomasă din Polonia, unde folosește drept combustibil coji de floarea soarelui, peleți din paie de soia, grâu și coceni de porumb. Astfel, este încălzită fabrica de broileri și abatorul. Așa cum costurile pentru energie erau substanțiale în costurile totale de producere a broilerilor, renunțarea la gaz a redus costurile generale cu 35%.

Tudor Sârbu spune că nevoia l-a făcut să caute soluție pentru a optimiza costurile și pentru a face față presiunilor financiare, în special în perioadele de criză.

Probleme transformate în oportunități

Un alt caz de utilizare rațională a deșeurilor este cel al antreprenorului Valentin Ungureanu din s. Fârlădeni, r. Hâncești. Acesta a construit o centrală de cogenerare, care foloseşte deşeuri organice pentru a produce biogaz şi energie electrică. El spune că reuşeşte să-şi acopere consumul de gaz, iar surplusul de energie îl livrează în reţea.

Valentin Ungureanu are  o fabrică de producere a alcoolului etilic şi o fermă de tauri. În 2011, el a decis să-şi eficientizeze afacerea şi să transforme deşeurile organice, care provin de la întreprindere, în surse de energie.    

„Problema a apărut în 2011, când aveam probleme cu utilizarea deşeurilor de la fabrica de etanol. Am  luat decizia de a construi şi o fermă de îngrăşare a taurilor. Prelucrăm zilnic 100 tone de bălegar şi 400 tone de  parte lichidă a borhotului de la fabrica de etanol. Mai prelucrăm şi deşeuri de pe la abatoare”, susține antreprenorul.  

Fermierul a cumpărat recent şi o staţie de purificare a gazului. Datorită instalaţiei,  întreprinderea îşi acoperă consumul de gaz, iar o parte din energia electrică o livrează în reţea. Rumeguşul din fermentatoare este folosit ca îngrăşământ organic pe terenurile agricole.  

Fermele agroforestiere, soluție optimă

Mihai Bostan salută intenția autorităților de a subvenționa dezvoltarea sectorului zootehnic, dar spune că trebuie să se țină cont de specificul zonei noastre climaterice. Potrivit lui, marile întreprinderi zootehnice, cu mii de capete, nu au sorți de izbândă în Republica Moldova, cu excepția a 2-3 raioane din nord. Ele pur și simplu nu vor fi competitive din punctul de vedere al costurilor. Și asta, deoarece verile secetoase de la noi nu permit obținerea unei cantități prea mari de nutrețuri, așa cum se întâmplă în regiunile cu o climă mai umedă și mai temperată pe timp de vară.

Astfel, în regiunile muntoase din România și în țările de mai la nord, cum ar fi Ucraina, Polonia sau Țările Baltice, datorită temperaturii mai temperate, lucerna crește abundent și poate fi recoltată de patru ori pe an, la noi, în cel mai bun caz – de două ori. Respectiv, fermele de multe mii de capete de vite, hrănite în grajd, nu ar fi competitive la costuri. Mihai Bostan spune că soluția ar consta în pășunat. Pot fi create ferme mici de familie de până la 100 de capete, unde vitele să fie scoase la păscut. Asta ar reduce din costuri.

„Totodată, întrucât pășunile din satele noastre sunt acum tot mai puțin exploatate din cauza că oamenii renunță la creșterea vitelor în gospodăriile proprii, acestea ar putea fi date în concesiune de către autoritățile locale”, este de părere specialistul.

Totodată, el spune că fermierii care exploatează astfel de pășuni ar trebui obligați să planteze sporadic arbori, pentru a asigura umbră și condiții pentru ca iarba să nu se usuce, a